Kaisen era copil când tatăl său a pierit pe câmpul de luptă. Amakasu fusese executat pe motiv de trădare, însă nimeni nu putuse dovedi că acest lucru era adevărat. Fusese singurul care scăpase dintr-o ambuscadă organizată de oamenii seniorului Sakuma, și în fața seniorului său trebuise să-și facă seppuku. Totuși nu a murit în dezonoare și deși secundantul îi retezase capul cu sabia, era considerat soldat căzut pe câmpul de luptă și nu trădător ucis.
Pentru Kaisen însă, viața devenise complicată odată cu trecerea anilor. Și-ar fi dorit din toată inima să devină samurai, însă toți seniorii îl refuzau când aflau fiul cui este replicând :
- Aaa! Fiul lui Amakasu, lașul care a fugit de pe câmpul de luptă trădându-și partenerii. Regret, dar nu am nevoie de fiul lui Amakasu în preajma mea.
Încet, încet, disperarea lui a căpătat forme noi, transformându-se în ură față de tatăl său și mai apoi față de toți oamenii. Dintr-un tânăr echilibrat, cu trăsături elegante, curat îmbrăcat, a devenit o fiară ucigașă, ce aproape își pierduse aspectul uman. Se ascundea în pădurile ținutului Kai, stăpânite de familia Takeda, și sfâșia tot ce prindea în calea sa.
Apăruseră chiar legende prin partea locului care afirmau că un kami răzbunător se ascunde în inima pădurii și îi pedepsește pe toți cei ce au curajul să se afunde în întunecimile codrului. Oamenii ofereau daruri acestui zeu sălbatic pe altarele lor, dar părea că nimic nu îmblânzește furia sa.
Localnicii au hotărât atunci că ar trebui să-i fie trimis un mesager ființei din pădure. Dar nimeni nu avea curajul să plece. Au hotărât sătenii, chibzuind, că cel mai ușor ar fi fost să angajeze un mesager. Un grup dintre ei a plecat pe muntele Iga unde își avea locuința o familie celebră de ninja – clanul Asai.
– Am să vă îmblânzesc această fiară, căci nu este kami, însă vreau să o primesc drept recompensă.
Sătenii eau teribil de încântați. Nu trebuiau să mai plătească nimic și scăpau și de vietate.
Asai a cercetat la început pădurea și a observat traseele pe unde Kaisen se deplasa. Apoi, a întins capcane care doar îl imobilizau și a așteptat.
În cea de-a cincea zi l-a prins.
Kaisen, în încercarea de a scăpa, își sfâșiase carnea de la o mână până la os, iar sângerare abundentă îi provocase o stare de leșin. Asai i-a oblojit rănile, l-a legat la loc și a pornit spre munte cărându-l pe spinarea unei vaci.
…Au trecut anii, și Kaisen a devenit unul din fiii clanului Asai. Și nu unul oarecare, ci unul dintre cei mai buni. Dinamismul, forța și îndemânarea l-au ajutat să își însușească tehnica Asai Ryu până în cele mai mici amănunte. După ani de servicii aduse clanului, bătrânul care îl capturase și îl readusese în mijlocul oamenilor l-a chemat la sine.
– Kaisen, i-a spus el, știu că nedreptatea făcută tatălui tău te-a însingurat și te-a adus în pragul nebuniei. Tatăl tău nu a fost un laș ci un războinic curajos care și-a dat viața pentru seniorul său. Dar iată care este adevărul: ambuscada în care au murit camarazii lui Amakasu nu era organizată de Sakuma ci de fratele seniorului tatălui tău. Întâmplarea a făcut ca Amakasu să fie rămas în urmă când s-a produs atacul. A sosit când ucigașii plecau, însă a reușit să recunoască pe unul din oamenii seniorului trădător. S-a întors și în taină a povestit seniorului său tot ce văzuse, dar acesta nu l-a crezut, așa că Amakasu și-a făcut seppuku pentru a dovedi că are dreptate și a-și apăra stăpânul.
Peste câțiva ani s-a dovedit că tatăl tău avusese dreptate. Takei, fratele mai mic, a devenit noul senior, întrucât fratele său fusese ucis de un ninja din Koga în timp ce se plimba în castel. Tot Takei este și cel care a ordonat îndepărtarea ta. Nimeni nu avea voie să îl angajeze pe fiul trădătorului Amakasu. Peste câteva luni, trupul unui ninja a fost găsit la poalele munților Koga, fiind decapitat.
Acel ninja era fratele mamei mele și fusese plătit de Takei pentru a-l ucide pe fratele său. Ca răsplată însă, îl ucisese.
Kaisen a ascultat tăcut, a înclinat din cap și a plecat.
…Cu timpul însă, din ținutul Kai au început să sosească tot felul de informații ciudate. Se părea cu un alt kami războinic stăpânea pădurile din Kai.
Dar mai ciudată decât toate era moartea seniorului Takei. De fapt se poate spune că moartea pentru senior nu a fost o pedeapsă, ci mai degrabă o eliberare.
Totul a debutat la câteva luni după ce Kaisen a plecat de pe muntele Iga.
Taikei obișnuia să se antreneze în trasul la țintă cu arcul. Era una din marile lui plăceri căreia i se abandona în fiecare zi. Dar în una din zile, coarda arcului s-a rupt și ochiul drept i-a fost zdrobit de săgeata scăpată de sub control. Plecând la templu să se roage, nu mult a lipsit să fie strivit de statuia lui Buddha, imensă și aparent de neclintit, care totuși a pornit să se rostogolească spre el. Nu după mult timp, în apa în care urma să se spele el s-a spălat unul din băieții săi și pielea de pe întregul corp a început să-i sângereze abundent, aparent inexplicabil, acesta murind în câtegva zile în chinuri cumplite.
Un sentiment de frică pusese stăpânire pe Takei. Nu mai mânca aproape nimic, făcea baie doar după ce în apă înota preț de câteva ore un păstrăv fiind scos nevătămat din apă, și în permanență avea câțiva războinici în jurul său. Părea că acum era de neatins, deși nu înțelegea cine dorea să-l omoare.
Și cu toate acestea, în una din zile, în timp ce ieșea din castel, calul său a fost brusc cuprins de furie și s-a făcut nevăzut, neputând fi urmărit de ceilalți. Taikei a fost găsit peste trei zile în pădurea din Kai mort, lovit probabil la cap de ramurile capacilor pe sub care calul se strecurase. Ciudat era însă că degetul mic de la mâna seniorului lipsea – probabil în timp ce se ferea de crengi îi fusese smuls.
În același timp, pe muntele Iga un mesager îi aducea profesorului Asai un mesaj. Desfășurând sulul de hârtie, la picioare îi căzu un deget de om. Pe hârtie era scris:
„Pentru liniștea umbrei de la poalele muntelui Koga și în memoria războinicului Amakasu!”
„Kaisen”
Peste un an însă, Kaisen a fost prins și omorât de oamenii noului senior.