Și bine și rău

Perioada în care se făceau recrutări pentru templul călugărilor luptători era cea mai agitată perioadă a anului. Miile de aspiranți aproape că ocupaseră toată suprafața care înconjura templul.

Probele la care erau supuși erau cele mai diverse.

În acel an o bună parte din viitorii studenți fuseseră selecționați, însă nici unul dintre candidați, nici chiar cei respinși nu plecaseră. Toată lumea aștepta desemnarea celui mai bun aspirant, a celui ce va coordona activitatea promoției sale.

Această probă era adresată în special unui nivel superior de gândire, cei mai mulți dintre candidați nereușind să o treacă.

Călugărul superior a apărut în fața mulțimii și s-a adresat aspiranților, arătându-le un băț scurt.

Shaolin

– Acest băț are un capăt bun și unul rău, are un suflet rău și un suflet bun. Separați binele de rău, despărțiți sufletul bun de cel rău și aduceți-mi-l!

Tinerilor le-au fost împărțite bețe asemănătoare.

Aveau o săptămână pentru a rezolva această problemă.

Cei mai mulți sperau că vor fi ajutați de membrii familiei, de înțelepții satelor lor, sau vor descoperi în cărți cum se poate realiza separarea sufletelor.

Li Ming s-a frământat două zile, nedormind pentru a cerceta, dorind să găsească răspunsul la problema pe care o avea.

În cele din urmă s-a dat bătut și a plecat sperând să găsescă răspunsul pe care îl căuta cu ajutorul străbunicului său.

Acesta trăia la o distanță de o zi și jumă­tate de templu, undeva în creierul munților.

Li Ming i-a dat binețe, și i-a spus pentru ce venise.

Bătrânul a zâmbit și i-a spus:

– Privește nuiaua aceasta. Este la fel cu bățul tău.

Zicând aceasta aruncă nuiaua în foc.

– Separă binele și răul din foc.

După aceste cuvinte, se întoarse și plecă.

Disperat, tânărul se abătu în drumul său pe la sălașul altui pustnic din munții înalți.

– Unchiule, ajută-mă să separ binele și răul din acest băț. De el depinde viitorul meu.

Bătrânul l-a privit adânc, apoi i-a spus:

– Vara, când este cald, te răcorești la umbra unui copac. Răcoarea copacului este dată de frunzișul său. Dacă însă pleci, și vei lua cu tine doar o frunză nu te vei mai bucura de aceeași răcoare.

Și acesta se întoarse și plecă.

Pe drum, când se întorcea, poposi în casa unor săteni. Fiind frig aceștia făcuseră focul și se încălzeauîn jurul său. Dar, într-o clipă de neatenție, o bucată de jar a ajuns lângă pereții subțiri de lemn și în câteva momente întreaga casă fu în flăcări, oamenii abia având timp să se salveze.

Cu toată nenorocirea, Li Ming avu o revelație. Binele nu poate fi separat de Rău. Acesta era adevărul suprem cuprins în Tao.

La întoarcere ajunse ultimul. Aspiranții care sosiseră înaintea sa aveau toți unul din capetele bățului tăiat în cele mai felurite moduri. Explicațiile erau care de care mai fanteziste.

Când i-a sosit rândul Li a prezentat bățul intact și a spus:

– Binele nu poate fi separat de rău. În cel mai bun lucru există și o umbră de rău, iar în cel mai rău există un fond bun. Focul arde case, dar biruie și frigul. Acesta este Tao

Li găsise calea!

O scurtă istorie

Budo Best

Budo Best – Cea mai importantă companie în domeniul producerii ți distribuirii echipamentelor pentru practicarea artelor marțiale.

Budo Best este o companie fondată în anul 1990, iar în prezent este cea mai importantă firma din România în domeniul producerii și comercializării echipamentelor pentru practicarea artelor marțiale. În 1990 a fost înființată firma care a editat prima revistă de arte marțiale din România – „Arte Marțiale” – revista ce a apărut pe piață în 1991. Activitatea de producție sub brand-ul „Budo Best” a demarat în 1994 și s-a dezvoltat continuu, an de an. În prezent producția se realizează doar cu echipamente de top. Budo Best a obtinut certificatul pentru managementul calitatii ISO 9001:2008.

Dezvoltarea și cererea tot mai mare pentru produsele Budo Best ne-au determinat să externalizăm o parte din producție către țări din Asia, țări cu tradiție în realizarea de echipamente sportive. Producția se realizează după modelele concepute de specialiștii noștri și este urmată de testări atente ale acestor echipamente. Produsele Budo Best au cel mai bun raport calitate-pret dintre toate produsele existente pe piața românească.

Pentru a afla si alte lucruri despre noi, va rugam sa accesați www.budobest.ro. Daca aveți întrebări sau comentarii, vă rugam să accesați pagina de contact.

Vă mulțumim pentru interesul acordat și vă invităm să reveniți pentru a fi siguri că sunteți la curent cu noutățile!

Sports Chanbara

Sports Chanbara este un sport relativ nou.

Anul apariției sale este anul 1971 când a fost publicat un articol în Japonia semnat de profesorul Tetsundo Tanabe. Tema articolului era autoapărarea. Doi ani mai târziu lua ființă Federația Japoneză de Goshindo (autopărare în limba japoneză.).

tanabe

În acest moment în Japonia numărul practicanților de Sports Chanbara este de mai multe sute de mii, doar numărul instructorilor fiind de peste 4000.

Începând cu anul 1998 acest sport a început să se dezvolte și în afara granițelor Japoniei. Prima țară care a introdus Sports Chanbara în Europa a fost Franța.

spochan1

Profesorul Jean-Claude Girot a avut viziunea exactă asupra potențialului acestui sport și a faptului că era un sport al secolului XXI deși având rădăcini adânci în epoca samurailor. Sports chanbara a fost recunoscut ca sport oficial în Romania de către Ministerul Tineretului și Sportului intrând cu drepturi depline în marea familie a sportului românesc.

Federația din România este reprezentată de subsemnatul – Gaby Oancea –  președintele federației române și cel care a inițiat introducerea acestui sport în țara noastră.

Gaby Oancea

Subsemnatul la Campionatul Mondial de Spochan, în Japonia

Un aport deosebit la dezvoltarea spochan în România l-a avut profesorul Giovanni Desiderio, președintele federației italiene.

Giovanni Desiderio

Profesorul Giovanni Desideriu. Seminar în București, 2014

A ținut numeroase seminarii în țara noastra, ne-a sprijinit în participarea la campionatele europene, a pregătit în seminarii lotul național.

Rezultatele se văd prin cele două medalii de bronz de la Campionatul European din Germania 2014,  obținute de Ana Maria Pop.

Spochan 2014

Campionatul European de Sports Chanbara, Frankfurt, Germania – 2014

Din anul 2003 au început să fie organizate campionate europene. Primul campionat european a fost organizat în Ucraina, la Odessa. Au urmat Moscova (Rusia), Salerno (Italia), Ucraina (din nou), Tallinn (Estonia), Bucuresti (2010), Moscova (2012) și Frankfurt 2014). Campionatele europene se organizează odata la doi ani.

spochan2

Următorul campionat va fi în 2016, la Paris, în Franța.

Un fel de libertate

Liu trecuse dincolo de dantela mării Japoniei ajungând în arhipelag cu un singur gând. Acela de a fi liber. Liber de constrângerile imperiale ce îngrădeau libertatea de gândire, de mișcare, de a fi ce dorești.

În fața ochilor i se deschidea însă acum o altfel de lume decât cea pe care și-o imaginase.

ninjaa-n

Negustorul coreean care îl transportase ascuns printre baloturile de mătase frumos colorate îi descrisese Țara de Dincolo de Ape ca un paradis al tuturor libertăților, în care credințele sale vor putea naufragia în liniște. Fusese mirat când, apropiindu-se de țărm, negustorul îi poruncise să se ascundă, pentru că dacă va fi găsit vor fi uciși amândoi. La început a fost nedumerit, însă Jong i-a temperat neliniștile spunând că acest loc fiind minunat, nu se permite intrarea prea multora pentru a nu-l distruge.

Debarcarea a avut loc într-o noapte fără lună, închis într-un coș pentru pește, cu o teamă stranie în suflet.

Când a pășit în noua sa patrie a sărutat pământul și a făcut o plecăciune adâncă către viitorul său mai bun.

Dar nici nu a apucat să bage bine de seamă unde a ajuns că Jong dispăruse în imensitatea întunecată de dincolo de țărm, părăsindu-l.

Simțurile îi erau încordate la maximum, pășind în necunoscut. A fost cea mai lungă noapte din viața sa.

Zorile l-au găsit pe un câmp care mirosea îngrozitor a fecale umane.

Ajuns în orașul din imediata vecinătate a câmpului, Liu a descoperit o lume cu totul deosebită de aceea pe care și-o închipuise el.

Oamenii se grăbeau către destinații necunoscute când încă aburul dimineții nu se destrămase. Liu se simțea pierdut, avea libertatea dar nu știa ce să facă cu ea. A pierdut întreaga zi cercetând orașul, fără a fi băgat în seamă de nimeni. Avea din ce trăi câteva zile, însă ce urma să facă mai apoi…

Brusc, un fior rece i s-a prelins pe șira spinării. Își dorea să nu fi plecat. Dacă nu ar fi fost hoțul de Jong, cu poveștile lui…

Deja se înserase și se îndrepta spre o zonă a orașului ceva mai animată, cu lampioane colorate și porți străjuite de doi războinici fioroși, când, deodată ceva dur îl lovi în cap, doborân­du-l la pământ. Abia dacă mai simți mâinile butucănoase ce îl scotoceau luându-i puținul care îi mai rămăsese.

S-a trezit într-un târziu, fără să înțeleagă prea bine ce se întâmplase, într-o colibă de munte, păzit de un copilaș.

– Ho, s-a trezit omul de peste mări… strigă acesta.

În încăpere pătrunse un bărbat scund, dar bine legat.

– Cum te cheamă, îl întrebă cu un glas tărăgănat?

– Liu, răspunse încet tânărul.

– Liu, ai fost jefuit și ai fi murit dacă nu te-ar fi adus unul din fiii mei. Ce cauți pe această insulă?

– Libertatea, răspunse cu voce sugrumată Liu…

Un hohot de râs, aproape grotesc, cutremură încăperea.

– Libertatea… ha, ha, haaaa… libertatea… Ți-ai ales greșit destinația tinere… În Japonia nu ai decât libertatea să mori. Noi venim de pe continent, ca și tine. Am sperat să găsim acea libertate ce ni se refuza acasă. Aici însă nu am găsit decât libertatea de a ne ascunde în munți și a răzbuna pe alții pentru a supraviețui. Rămâ­nând împreună cu noi vei căpăta libertatea noastră. Dar oare aceasta este libertatea pe care ți-ai dorit-o?

Liu a înțeles. Acolo era capătul de pod al drumului pe care îl începuse. Și mai înțelese că nu putea să alegă, căci acela era destinul său. Căutase fericirea și nu găsise decât o altfel de libertate…

Manifest pentru un stat minimalist

Mă întreb cum ar fi să existe un stat în care nu se plătesc impozite sau taxe…
Ciudat probabil pentru mulți…
Dar cred că o astfel de tranziție este posibilă într-un interval rezonabil de ani.
Un stat minimalist nu ar însemna o disoluție a statului, ci doar o variantă mai bună decât utilizarea statului ca vehicul de putere și îmbogățire pentru un grup mic de oameni însoțit de un grup gregar, ceva mai mare, și care în general se numește „partid politic”; mai corect ar fi sa-l denumim „grup de interese”.
Probabil că deja am generat neîncredere…
Ce s-ar întâmpla cu instituțiile statului: cu parlamentul, guvernul, armata, poliția, învățământul, instituțiile medicale, etc.
Ar exista, dar reformate și mult mai puțin dependente de un buget al statului.
Personal nu mă simt reprezentat în Parlamentul României de senatorul și deputatul ce mă lasă să înțeleg că este reprezentantul meu. În esență el cerșește votul comunității pentru a reprezenta gașca sa în acest for suprem. Ajuns acolo își vede liniștit de propriile interese și de interesele grupului de care aparține.
Nu mă întreabă niciodată când votează ce îmi doresc, sau ce doresc oamenii pe care îi reprezintă. El sau ea votează cum ordonă „cei puțini” dintre „cei puțini”
Reformarea statului ar trebui începută de aici – eliminarea acestui sistem electoral, neputincios și corupt ce plasează voința unui popor la bunăvoința unui grup restrâns.
Un sistem „cantonal” în care grupuri de oameni să aibă la dispoziție un loc de întâlnire în care, dacă doresc, să poată dezbate necesitățile comunității ce sunt comunicate mai apoi în Parlament în urma votului local, direct ar fi o variantă. Un reprezentant al comunității va susține vizibil și direct acest punct. Nu va reprezenta niciun partid, nicio mișcare ci doar voința comunității.
Corupția. Fata cea rea care bântuie România…
Cum am putea elimina un fenomen endemic al societății românești? Eliminând sura corupției: banii furați de la oameni prin taxe.
Dacă nu mai există sacul de bani, nu mai există nici binefăcătorul, mecenatul statal, dar în special furtul acestor bani.
Da, un stat fără taxe!
În opinia mea statul minimalist poate exista din resursele naturale ale țării. Resursele din care acum trăiesc foarte bine mulți oameni de afaceri care exploatează petrol, minereuri, marmură, terenuri agricole, gaze naturale, etc.
O altă mirare a mea:
Închisoarea este pentru infractori un fel de vacanță, pe banii noștri.
În statul de azi delicventul are mult mai multe drepturi decât păgubitul. De asemenea, vinovații condamnați ies din închisoare pe bandă rulantă. Maximizarea pedepselor pentru infracțiuni, plata de despăgubiri către stat sau comunitate pentru timpul petrecut în închisoare, munca obligatorie în penitenciar cu norme clare de îndeplinit.
Un deținut primește mai mult decât un copil dintr-un orfelinat. De ce? Și de ce statul nu recuperează banii cheltuiți pentru acel deținut?
Tentația corupției există și va exista. Este în natura noastră și cel mai simplu este să elimini această tentație pentru a nu fi ispitit.
O societate fără taxe, fără avize, aprobări și mii de hârtiuțe semnate de oameni ce-și fac de lucru!
Cam câte companii s-ar înființa în acea țară?
Câti oameni ar avea de lucru și pentru ce salarii?
Nu am pretenția că știu cum se poate ajunge acolo!
Cred însă că este posibil. Și mai cred că dacă fiecare dintre noi va face un pas în această direcție cândva vom ajunge la destinație.
Orice călătorie – oricât de lungă – începe cu un prim pas.

Dragului cititor, cu dragoste…

La bună regăsire!

Cu drag rememorez perioada în care editam revista „Budo – Arte Marțiale”, „Colecția Budo, „Colecția Combat”, perioada în care am lansat brand-ul Budo Best și realizez că  firma noastră a crescut împreună cu artele marțiale din România.

Am investit bani, suflet, pasiune și am fost răsplătiți cu binecuvântarea lucrului bine făcut, cuvintele frumoase ale partenerilor noștri din România și din străinătate. Astăzi Budo Best este un nume bine-cunoscut în România, Bulgaria și Italia.

NOI SUNTEM ETALONUL!

Totuși, activitatea comercială presupune o anumită distanță, cumva o îndepărtare de omul ce răsfoiește paginile „calde” ale revistei. Revista, în forma clasică nu mai există. Nici nu mai poate exista în format tradițional, format ce presupune imprimare, distribuire – deci costuri foarte mari. Însă poate exista într-un format nou, electronic, gratuit.

Lansez invitația celor ce doresc, a vechilor colaboratori, ca împreună să re-edităm „Budo – Arte Marțiale” în format electronic.

Va aștept cu drag!